SERGENTUL STUBBY,CEL MAI DECORAT CÂINEÎN MARELE RĂZBOI |
În tranșee sau în spatele frontului, cel mai bun prieten al omului, câinele, a luptat alături de camarazii săi în cele mai diferite posturi, în funcție de mărime, inteligență şi pregătire. Aproximativ un milion de câini au murit în timpul Primului Război Mondial, mulți dintre ei îndeplinindu-și misiunile până la capăt: câini de pază, cercetași, câini care detectau materialele explozive sau câini mascotă, câini santinelă, mesageri sau câini folosiți în recuperarea răniților.
Mercy dogs, vitali în Primul Război Mondial, instruiți inițial (la sfârșitul anilor 1800) de germani, au fost ulterior utilizați în întreaga Europă. Cunoscuți sub numele de Sanitatshunde în Germania, acești câini erau echipați cu materiale medicale de prim ajutor astfel încât soldații răniți ușor să se poată îngriji singuri, în timp ce, cei răniții grav mureau adesea vegheați de un Mercy dog. Se spune că până şi Adolf Hitler a avut alături de el,
în tranșee, un câine terapeut. „Estimările arată că, din 1918, Germania a folosit 30.000 de câini, Franța şi Belgia, peste 20.000 şi Italia 3.000”. La începutul conflagrației, America avea un număr mic de câini pe front, urmând ca mai târziu, armata americană să dețină cei mai mulți şi mai decorați câini participanți la război. În 1917, un cățeluș vagabond cutreiera campusul Universității Yale, unde se antrenau membrii Regimentului de Infanterie 102. Micul pitbull a câștigat simpatia unității cu șotiile sale, participând la exerciții și învățând chiar să salute cu laba dreaptă. Soldatul J. Robert Conroy l-a adoptat și l-a botezat Stubby. Mai apoi, a ajuns pe front la bordul navei "SS Minnesota” şi a participat la nenumărate ofensive. Curajul său a fost răsplătit cu mai mult de 10 medalii, i s-a acordat gradul de sergent şi i s-a ridicat o statuie, pe care stă scris: Câinele-erou al Primului Război Mondial, Sergentul Stubby. Conroy a reușit să îl ducă în Franța, unde câinele a fost expus la iperită (gaz muștar), ceea ce i-a produs o sensibilitate ridicată la gaze toxice, astfel avertizând regimentul cu privire la atacurile iminente cu gaze. Stubby a fost educat și să identifice, în timpul patrulelor, soldații răniți.
Într-una din zile, Stubby a descoperit un spion german pe care, spre uimirea acestuia, l-a atacat până când au venit întăriri. Ca urmare a acestui gest, Stubby a fost numit sergent, depășind gradul proprietarului său. În cele 18 luni de serviciu, Stubby a participat la 17 bătălii, a supraviețuit unor serii de răni și, nu în ultimul rând, s-a dovedit a fi sprijinul moral de care soldații aveau nevoie.
În 1918, curajosul Stubby a fost lovit de o grenadă germană şi internat într-un spital militar. A fost operat de urgență şi după câteva luni de recuperare a revenit pe front. Camarazii din compania 102 infanterie i-au confecționat o jachetă asemănătoare celor purtate de ei, pe care i-au decorat-o cu rangul şi medaliile obținute - Inima Purpurie, Medalia de Verdun, Medalia Republicii Franceze “Grande War Medal”. După război, Stubby s-a reîntors în SUA, devenind o adevărată vedetă.
Patsou, Satan şi Jack sunt cunoscuți drept curajoșii câini mesageri. Au fost foarte eficienți în timpul războiului deoarece, acolo unde un soldat era reperat cu ușurință, un câine se strecura
cu ușurință şi de cele mai multe ori era neobservat. „O școală de formare a câinilor curier a fost înființată în Scoția, iar un recrut de la această școală a călătorit peste 4000 de metri în 60 de secunde, pe Frontul de Vest, ducând un mesaj important”. În timpul luptelor sângeroase de la Verdun, o garnizoană franceză a fost înconjurată de tunuri inamice. Soldații, rămași fără muniție şi alimente, erau pe punctul de a-şi pierde orice speranță, când unul dintre ei a zărit, în noapte, ceva înfricoșător: înger sau demon? Era o arătare, cu aripi, cu cap masiv şi ochi imenși şi ciudați. Când s-a apropiat, soldații au văzut că era un câine pe care ei îl cunoșteau foarte bine, Satan, care purta o mască de gaze pe cap şi coșuri de răchită, ce-i atârnau de-o parte şi de alta a trupului. În acel moment, gloanțele venite din toate părțile l-au ciuruit pe Satan, care a murit la picioarele stăpânului său, dar cu misiunea dusă până la capăt. La gât purta un mesaj în care soldaților din garnizoana încercuită li se cerea să reziste până la venirea ajutoarelor, iar în cele două coșuri, erau doi porumbei care au transmis mai departe poziția exactă în care se aflau cei încercuiți. Un Airedale Terrier, numit Jack, recrutat de armata britanică de la o școală de dresaj pentru câinii de război, a fost trimis pe frontul de vest, unde batalionul din care făcea parte a intrat direct sub focurile de armă. În scurt timp, rămași fără muniție, şi în imposibilitatea de a trimite un mesaj de ajutor, au apelat la Jack. Cu un mesaj atașat la gât, Jack a fugit, s-a târât, pe teren arid sau mlaștină, profitând de orice acoperire, până când a fost lovit de schije în maxilar, apoi în picior. Şi-a continuat misiunea, mai mult târâș decât mergând. Nu a renunțat până când nu a ajuns să predea
mesajul care i-a salvat batalionul. În martie 1918, o companie de infanterie franceză a fost atacată şi înconjurată de forțele germane. Ofițerul aflat la comandă a trimis după ajutor trei mesageri, care au fost uciși de gloanțe, unul după altul. Ultima speranță a fost câinele mesager Patsou, care a alergat 3.000 de metri în zece minute, reușind să-şi salveze cei 48 de camarazi. Exemplele pot continua cu Rags, Kiki, Cabot, Tommy, Prusco, „curajoșii câini sanitari care au salvat într-o singură zi 100 de camarazi răniți”. |